După cum spuneam, doar la noi în cartier erau vreo 4 săli de jocuri, una chiar peste drum de mine. Deci nu mai era o problemă faptul că nu mai aveam consolă de jocuri.

Jucam fotbal pe SEGA, un fotbal atât de prost, jucătorii se vedeau de sus și, prima dată când am închiriat și m-am jucat împreună cu un vecin, omul a marcat 13 goluri, toate în poarta lui. La început toți din sală râdeau de mine că sunt slab. Abia la finalul partidei ne-am dat seama că adversarul meu își marcase golurile în poarta lui. Evident, ținta glumelor a devenit el.

Am început să jucăm pe Nintendo 64 renumitul GoldenEye, care a fost o revoluție la vremea lui în domeniu.

Dar jocurile pe console își pierdeau farmecul pentru că apăruse la liber un alt fel de entertainment, internetul!

Sălile de jocuri s-au transformat în săli de internet și eu aveam o mare problemă, mama nu mă lăsa să merg la sălile de internet. Un vecin, mai mare, care mergea regulat acolo, a avut o pățanie mai aiurea în sensul că golanii care populau sălile respective, i-au furat telefonul.

A trecut o perioadă și grație unui joc online apărut, am reușit s-o conving pe mama să mă lase. E vorba de Hattrick, unde ești managerul unei echipe de fotbal și joci cu alți oameni.  Mi-am făcut echipă, i-am explicat mamei despre ce este vorba, și am convins-o ca în fiecare sâmbătă dimineața să-mi dea doi lei (atât era o jumătate de oră) să-mi dau ordinele de meci. Și așa a trecut o perioadă până când am avut liber să merg la internet de câte ori voiam. Mai ales că orice bani îmi dădea sorămea (și erau mulți) îi puneam deoparte.

După aceea am descoperit mircul unde vorbeam cu oameni, dădeam țepe băieților pentru că intram cu nick de fată, îi puneam să meargă la întâlniri false etc.

Primul calculator

Deja oamenii din jur începeau să aibă calculatoare, mai ales cei mai înstăriți. Noi nu ne permiteam chiar luxul acesta. Deja pasiunea pentru tehnologie era apărută, tata îmi dădea bani să-mi cumpăr revista Connect pe care o citeam și reciteam. Într-unul din numerele revistei, era o reclamă la Connex, pe două pagini era desenat un laptop și, dacă întorceai revista, de la distanță puteai spune că e un laptop adevărat. Așa că făceam asta, puneam revista pe birou, spijineam partea de sus de perete și dădeam cu degetele pe foaie și îmi imaginam că este un laptop real.

Până atunci văzusem calculatoare la ora de informatică, care era un paradis, unde ne jucam Wolfenstein.

Într-o seară, jucându-mă pe laptopul meu din hârtie, a intrat tata în cameră și m-a văzut. Știu că i s-a rupt inima, pentru că a doua zi, după ce am venit de la școală, m-a luat de mână și ne-am dus la un amic de-ai lui, Neluțu, care filmase nunta fratelui meu și care vindea și calculatoare. Tata era cunoscut tare în oraș pentru că era tapițer și reparase oamenilor mii de canapele (făcea asta în timpul liber). Omul fiind amic cu tata, mi-a făcut și o reducere, mi-a instalat și niște jocuri și mi-a vândut un pentium 2 cu 5.300.000 de lei.

Eram în al noulăea cer. Jucam Fifa 99 și Fifa 98, plus un joc cu niște bărci din care trăgeai cu rachete. Nu mai știu cum se cheamă jocul dar era interesant.

Primele zile doar asta făceam, veneam acasă, mâncam și mergeam în camera la calculator. Într-o zi, după ore bune de jucat, am ieșit din cameră, tata s-a uitat la mine și a zis: „Bă, tu ne mai vezi?” :))).

Dar de calculator de plictisești repede. Mergeam la internet cu dischete pe care copiam poze, emblemele echipelor de fotbal, steaguri sau poze. După un timp mi-am făcut rost de muzică pe care o ascultam în winamp. Aveam vreo 40 de melodii pe care le ascultam încontinuu la căști întins în fotoliu. De multe ori adormeam așa.

Mi-am făcut rost de un film porno românesc, cu Titus Steel, dar nu aveam codecurile necesare așa că auzeam doar sunetul. Apropo de porno, văzusem primele imagini într-o revistă de care făcuseră rost băieții mai mari. Mergeam în spatele blocului sau la pivniță și ne uitam. Aveam noi niște senzații în pantaloni dar nu știam despre ce e vorba. Eh, ce vremuri neprihănite. Tot așa văzusem și prima bandă desenată, de la un vecin mult mai mare decât noi care o primise din Germania. Era cu Batman.

După aceea a apărut dumnezeul internetului, RCS-RDS, care erau într-o campanie de extindere incredibilă și aveau prețuri accesibile.

Toată lumea își băga internet iar timpul de așteptare pentru instalare dura săptămâni. Am tot ținut prelegeri părinților și într-un final i-am convins. Tata nu înțelegea de ce îmi trebuie internet dacă am calculator, v-am zis că el cu tehnologia era zero. Ba chiar mai mult, tata n-a avut niciodată telefon mobil. Mama are, dar e din acela cu clapetă.

După ce le-am tot povestit de internet, că am nevoie, că e viitorul, tata a ieșit din casă hotărât că nu vrea să-mi bage internet. Numai că tata era „tare în gură” ca să zic așa pentru că, după ce a ieșit afară din bloc să meargă la lucru, a strigat-o pe mama și a zis: „Du-te și pune-i la copil internetu”. E ciudat, nu? Omul care nu înțelegea nimic despre tehnologie și internet, mi-a facilitat accesul la ea. Multumesc, Tata!

De aici înainte au urmat cele obișnuite. Mirc, Yahoo Messenger, Strong DC, prima iubită online și zile petrecute doar în fața calculatorului unde vorbeam cu niște necunoscuți. S-au legat și unele prietenii care durează și în ziua de astăzi. Au apărut și pozele nud cu fete care nu erau rușinoase să le trimită :))

Mai târziu am avut pentium 4 cu monitor plat până am plecat la facultate, după care mi-am luat un laptop bun și credeam că era calculatoarelor a apus. Dar, într-un moment de nostalgie pentru console, mi-am cumpărat un TV mare și un xbox 360, pe care l-am ținut cam un an, după care l-am vândut și mi-am făcut un PC de gaming.

Dar simțeam lipsa portabilității, așa că mi-am luat și un MacBook Air care îți face treaba cu brio.

 

În partea a treia urmează telefoanele din viața mea.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here