Când am auzit că e făcut de români, s-a trezit românitatea din mine și am zis „Hai să-i terfelesc și pe ăștia”. Glumesc, evident! Când am văzut că sunt români și că mai sunt și lăudați pe steam, având recenzii pozitive, s-a umplut puțin inima de fericire și poate de speranță.

Jocul este realizat de trei domni din Iași, care au lucrat ceva vreme la acest joc. Și bine au făcut pentru că jocul arată foarte bine.  Se văd elementele românești care apar în joc, mi-a plăcut mult asemănarea cu cimitirul vesel din unele locații, sau locație? Nu știu, nu l-am terminat încă pentru că sunt fricos. Ce nu mi-a plăcut, este că nu s-au gândit să pună vocea și în română. Cred că era un plus. Mi-au plăcut inserțiile de cuvinte și propoziții românești, iar scena înmormântării, cu mama plângând și vorbind românește a fost oau…

 

Jocul este un thriller psihologic, jucat în first person, ceea ce îl face și mai creepy, în care un preot, mi se pare că e catolic, din nou, era un gest finuț dacă era ortodox. Nu că contează foarte mult, dar speram să fie cât mai românesc și cât mai autentic. Plus că, ortodoxia mereu a avut așa un aer diavolicesc. Adică pe bune, dacă ești noaptea într-o biserică cu luminile stinse, ai senzația că ești în iad, nu în casa domnului.

Povestea

Suntem în ajunul Crăciunului anului 1920, preotul Abraham încearcă să-și demonstreze nevinovăția după ce este acuzat de uciderea unui băiat de altar. De viol nu se spune nimic…relax.

Băiatul de altar începe să se comporte ciudat, iar Părintele Abraham decide să îl exorcizeze. Exorcizarea eșuează, băiatul sare pe geam, însă corpul acestuia nu poate fi găsit. Din acel moment, Abraham încearcă să îl găsească însă, în aventura sa, nu totul pare așa cum este cu adevărat și preotul străbate tărâmuri reale și imaginare în căutarea adevărului.

Și de aici povestea se tot complică, într-un moment ești în birou și asculți radio, iar în altul totul devine suprarealist și ai senzația că ești în iad.

V-am zis că nu am terminat jocul, încă, dar îmi propun chiar dacă sunt fricos. Povestea poate fi cumva interpretată și, pentru că nu suntem la școală să fim obligați să fim de acord cu autorul, eu am două teorii… din ce am jucat până acuma.

  1. Ori preotul chiar l-a omorât pe băiat iar acum e bântuit de copil și de demoni
  2. Preotul l-a omorât, s-a sinucis și acuma este în iad.

O să văd, sper, după ce îl termin.

Grafică și Gameplay

Cel mai mic important lucru pentru mine este grafica. Dacă gameplay-ul și povestea sunt bune, e ok. Bine acuma, să nu înțelegeți că nu vreau să văd o capodoperă 4k, dar să ne limităm la bugete de oameni care sunt conduși de PSD!

Gray Dawn are o grafică foarte bună, iar băieții s-au descurcat bine la creearea lumii înconjurătoare. Casa în care trăiește preotul este foarte bine realizată, autentică (nu românească) și cumva familiară. Din nou, când intri pe ușă și te trezești în altă lume, te lovești de un peisaj interesant, bine realizat, viu colorat și cu un aer românesc.  Chiar am simțit asta și m-am bucurat.  Mai ales când am văzut acele… altare (cred că erau) care aduceau a cruciile de la cimitirul vesel.

Gameplay-ul este și el bine realizat. Bine, nici nu ai multe de făcut, doar te plimbi și ridici chestii pe care le amplasezi la locul lor ca să se deschidă alte porțiuni în care să mergi. Nu cred că e de bătaie prin joc și sper din toată inima că nici nu e de fugit, pe mine astea mă termină. Mi-a luat vreo 3 ani să termin Dying Light, deci vă rog.

Nu ți se oferă nici măcar un indiciu cu privire la ceea ce ai de făcut, iar asta îl face și mai tare. Dar te asigur, după ce te prinzi cum funcționează lucrurile, totul devine floare la ureche.

Ah, eu am rămas blocat la misiunea în care trebuie să repar conducta de apă care alimentează ceva floare dintr-un alt tărâm. Deci nu mă crede când îți spun că o să fie floare la ureche.

Concluzii

Nu știu dacă a mai scris cineva o recenzie sau o părere despre joc, dar eu zic că merită. Și asta vine de la un tip căruia îi este frică de jocurile de genul.

Gameplay și poveste foarte bune. Mai ales povestea care te ține cu sufletul la gură și îți stârnește curiozitatea. Peisaje interesante, accent românesc pe alocuri, și nu mă refer la vorbit, ci la imaginile din joc. Controale simpliste, dar e suficient pentru ce trebuie să faci în joc. Calitatea imaginii foarte bună.

Dacă toate astea nu te-au convins, te asigur că imaginile din joc sunt extraordinare și merită fiecare bănuț. Nu am fost așa entuziasmat niciodată pentru un joc pe care, probabil, nu o să-l duc la capăt. Cică este destul de scurt, s-ar putea să fiu deja la final și să nu-mi dau seama :))

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here